Biserica a fost începută în anul 1856 şi terminată în anul 1861. Ea a fost făcută de Epitropia Sf. Spiridon, întrucât moşia Orăşeni-Deal a fost donată de către proprietarii ei, Ioan şi Maria Caraiani, cu clauză expresă ca după moartea lor, Epitropia sus numită să facă biserică în sat şi s-o întreţină din veniturile moşiei, care a intrat în posesia Epitropiei, la anul 1840, după moartea lui Ioan Caraiani.
Biserica este aşezată în mijlocul satului şi este construită din cărămidă, pe o fundaţie de piatră, fără soclu. Biserica poartă, pecetea arhitecturii moldoveneşti din epoca de decadenţă. La interior ea este lipsită de lucruri decorative, iar la exterior având numai un garnez profilat sub streşină. Forma generală este navă, iar în interior naosul este puţin arcuit (eliptic).-
a). Biserica are două pridvoare; primul a fost adăugat, iar al doilea face parte din corpul Bisericei. Primul pridvor are lungimea de 3.40 m. şi are lăţimea de 3.50 m. Pardoseala este din ciment iar plafonul drept din scânduri vopsite. Uşa de intrare construită din lemn de brad cu dimensiunile: 2.10 m. şi 1.30 m. este aşezată în partea de miază-zi. Acest pridvor este luminat de două ferestre, una aşezată la miază-noapte şi alta la apus, având dimensiunile: 0.85 m. şi 0.55 m.
b). Al doilea pridvor face parte din corpul bisericii. Are lăţimea de 4.50 m. şi lungimea de 2 m. El este lucrat în boltă pe 4 arcuri. Pardoseala lui este făcută din ciment. În partea de miază-noapte se găseşte o uşă dreaptă, în două canate, având dimensiunile: 2.50 m. şi 1.40 m. Pe aici se poate pătrunde în cafas şi clopotniţă. În partea de miază-zi se găseşte o fereastră în stil bizantin, cu dimensiunile: 2.20 m. şi 1.10 m.
c). Din al doilea pridvor se pătrunde în Naos printr-o uşă dreaptă construită din lemn de brad, jumătate sticlă, ce se deschide în două canate şi cu dimeniunile: 2.05 şi 1.90 m. Naosul este format din două deschideri separate prin arcuri, sprijinite pe pilaştrii, ieşiţi în interiorul bisericii. Încăperea din partea de apus, ar ţine loc de pronaos şi având lăţimea de 7.20 m. şi lungimea de 2.30 m. calculată până la pilaştrii susţinători ai arcurilor. Aici se găseşte cafasul construit din lemn. A doua încăpere care are forma naosului, are lungimea de 7.30m. şi lăţimea de 8 m. Naosul are forma unei calote sferice, sprijinită pe 4 arcuri, construite din cărămidă. El este luminat de două ferestre, una aşezată la miază-zi şi alta la miază-noapte, cu dimensiunile: 2.20 m. şi 1.10 m. pardoseala este din lespezi pătrate din piatră.
d). Altarul de formă semi-circulară are lăţimea de 5.50 m. şi adâncimea de 4.70 m. Bolta este susţinută de arcuri. Lumina intră în altar cu ajutorul unei ferestre aşezate în partea de răsărit, cu dimensiunile: 2.20 m. şi 1.10 m. În partea dreaptă se găseşte o nişă care serveşte de proscomidie, iar în stânga o altă nişă pentru diferite servicii.
e). Clopotniţa se găseşte în turnul bisericii, aşezat deasupra celui de al doilea pridvor. Are baza un pătrat ce adăposteşte două clopote fără inscripţii.
În decursul timpului lăcaşul de cult a suferit mai multe reparaţii: Prima între anii 1895-1896, a doua în 1912 şi ultima între anii 1975 1980.
Între anii 1975.1977 în timpul pastoraţiei Pr. Victor Usturoi s-au executat tecuielile exterioare în praf de piatră.
În timpul pastorării Pr. Tănase Petru 1977-1979 s-a refăcut acoperişul bisericii, s-au confecţionat ferestre şi uşi metalice, stranele din biserică şi s-a înprejmuit biserica cu gard metallic.
Lucrările de renovare s-au încheiat în anul 1980 în timpul pastorării Pr. Dumitru Volentiru când s-a făcut retencuirea interiorului, renovarea catapetesmei şi pictura interioară în tehnica tempera.
Biserica a fost resfinţită la data de 31.august 1980.
Preoţii care au deservit biserica; Primul preot de la zidire a fost I. Bălăucă, apoi Gh. Calistru, Theodor Popovici, Conache Manoliu, Gheorghe Grigoraş, Victor Usturoi, Tănase Petru,Volentiru Dumitru, Tomoioaga Leonard, Turcoman George şi în present preotul Daniel Telişcă.
